tag:blogger.com,1999:blog-3606557316449038912024-02-01T18:49:35.348-08:00Înșiruire de gânduriMe.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.comBlogger39125tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-68050545202360684572013-03-05T07:25:00.000-08:002013-03-05T07:25:14.263-08:00Moarte cronică<div style="text-align: justify;">
Sunt momente ca acestea când mă pierd pe mine... Mă rătăcesc printre gânduri, lacrimi și dureri. Sunt momente când simt că nu mai pot continua. Sunt momente când mi-ș dori să pot vorbi cu <i>cineva</i>, dar <i>cineva </i>nu vrea sau nu poate vorbi cu mine. Tind să cred că nu vrea, și mă doare. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Doare atunci când o persoană care înseamnă atât de mult pentru tine are ceva și decide să te lase pe dinafară. Ai vrea să fi acolo, să-i arăți că îți pasă...și nici măcar nu te lasă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acela e momentul în care decid să mă retrag...să îmi văd de treburile mele, fără să mă uit în spate. Dar nu pot, îmi pasă prea mult...și chiar nu pot fi indiferentă. Îmi pare rău că nu pot fi acea persoană pasivă, cărei să nu îi pese și să fie indiferentă cu toată lumea. Pur și simplu nu pot fi așa, și nici nu vreau.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă iubesc, IUBESC! Dar din păcate, uneori orgoliul altora le întrece în măsură dragostea...</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-90787631870959032652013-03-02T10:08:00.000-08:002013-03-02T10:09:09.292-08:00Am realizat...<div style="text-align: justify;">
Tocmai mi-am dat seama de un lucru... Nu sunt o fire deloc optimistă... Adică da, îmi place să cred că binele va triumfa, sunt complet sigură de asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Însă când vine vorba de viața mea personală, îmi dau seama că iau niște decizii care deși pe moment mi se par cele mai strălucite, se adeveresc a fi cele mai de coșmar. Și atunci se întâmplă... Devin cea mai posomorâtă persoană, am impresia că totul e împotriva mea, că nu pot face nimic bun... și da, momente ca acestea când îmi dau seama că nu sunt o persoană veselă, ci dimpotrivă. Sunt o persoană care își face mereu griji, care se îndoiește de propriile gânduri.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oricât mă chinui să zâmbesc când sunt supărată, oricât încerc să spun doar lucruri pozitive și să țin în mine ceea ce mă deranjează, mereu dau griji...mereu izbucnesc în cele mai tâmpite moduri posibile și imposibile...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iar apoi regret. Cum mi-am dat seama? O să râdeți... :)) eu râd... Mi-am văzut aspectul la blog și m-a trăsnit :)) E clar, plâng din orice, sufăr și îmi trece greu, iert dar nu uit... REGRET dar nu regret nimic. Sunt complicată, dar totuși aleg să fiu eu, să fiu mai fericită ca ieri. :) Și sper să reușesc, iar dacă sunteți la fel ca mine, vă îndemn să încercați exact același lucru ca și mine. Impuneți-vă să fiți fericiți în cele mai urâte momente, chiar și atunci când totul pare să se prăbușească asupra voastră. Iar dacă nu iasă din prima, mai încercați până vă iese! Vă asigur că merită. :) Eu încerc!</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-66388013655158277182013-02-24T00:08:00.001-08:002013-02-24T00:08:30.597-08:00Treci peste...<div style="text-align: justify;">
De multe ori mă întreb... „Cât mai rezist?”, iar pe moment nu găsesc niciun răspuns. Însă acum, că analizez mai în profunzime, răspunsul se pare că m-a găsit pe mine. „Atât cât va fi nevoie!”. Însă asta nu înseamnă că nu mă pot enerva și să-mi bag picioarele (pe românește fie spus) și să o iau de la capăt, pe un alt drum. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt genul de persoană care iubește oamenii, nu poate trăi departe de civilizație, iubește să își facă prieteni și îi urăște pe cei care o privează de acest drept. Îmi plac petrecerile, dar nu cele somptuoase, ci cele normale, cu bun gust, ca-ntre prieteni. Mă atașez ușor, pun suflet și investesc sentimente. Din această cauză sunt rănită foarte ușor. Și tot datorită acestui fapt, iert ușor, dar nu depășesc momentul decât după ceva timp (sau mai bine spus, îmi place să mă chinui singură). Știu că nu e potrivit modul acesta, însă am felul meu de a trece peste anumite lucruri, și sunt convinsă că toți avem propriul fel.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aș vrea să vă prezint o problemă... Problema atașării și a pierderii de sine. Ce înseamnă asta? Ei bine, în viziunea mea, asta înseamnă că pui suflet în tot ce faci, te pui pe locul 2, încerci să faci totul atât de bine încât te epuizezi, iar atunci când eforturile tale nu sunt vizibile de cei din jur, sau de persoanele potrivite, te enervezi și ai vrea să îți iei toate astea înapoi, dar tot ce poți să faci e să te îndepărtezi. Și iar nu e bine. Tocmai în acel moment se „trezesc” acele persoane să observe tocmai acest lucru, că nu dai destul, fără să le pese că ești secat/ă de puteri și că ai dat tot ce ai avut mai bun. Așa că, izbucnești în plâns, pentru că doar asta ți-a mai rămas.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Plânsul este o formă de descărcare, nicidecum de slăbiciune. Un lucru de ținut minte: doar oamenii slabi nu pot plânge! Așa că, dacă poți să plângi, plângi până treci peste, este cel mai indicat mod de a o face, fără să îți faci rău ție! </div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-19219440681176665092013-01-31T13:59:00.002-08:002013-01-31T13:59:41.463-08:00A fi puternic<div style="text-align: justify;">
A fi puternic nu înseamnă să ascunzi ce simți sau să treci peste cu ușurință. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A fi puternic depășește toate aceste criterii. Înseamnă să fi gata oricând să renunți la tine, la părerea ta, la binele tău, și da... m-ai înseamnă și să știi cum să îți ți în frâu emoțiile. Nu pentru binele tău, ci pentru a avea grijă de emoțiile altora.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Înseamnă, pe lângă toate aceste înșiruiri, să știi să îi protejezi pe alții și, oricât de greu ți-ar fi, indiferent cât de „ultimul om” te-ai simți, să știi să taci și să asculți, să nu ai drept la replică -cum s-ar spune. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar uneori e dificil să faci toate aceste lucruri, dar asta nu înseamnă că nu ești puternic/ă. Înseamnă doar că le-ai făcut de atât de multe ori, încât le-ai epuizat, te-ai epuizat. Ai nevoie de o pauză de la tot, de la a mai gândi, a mai simți etc. Uneori pauza asta poate dura mai mult decât ai fi dispus/ă să accepți, dar efortul merită. Altfel, acea persoană puternică nu neapărat că se evaporă, dar atitudinile acelea se estompează în timp, și vei întâlni dificultăți în a mai fi cum erai, iar în cele din urmă, ajungi să nu te mai găsești pe tine...</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-65229740692371230472012-12-19T13:24:00.001-08:002012-12-19T13:25:38.596-08:00Minciuni VS adevăr<div style="text-align: justify;">
Stau și mă gândesc. Chiar ne face o așa mare plăcere să mințim? Ei bine, voi vorbi despre mine. Nu, nu îmi place să mint.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Totuși, am făcut-o poate de prea multe ori. Minciuni nevinovate, însă care pe unii i-a durut. Am încercat să repar răul făcut, dar nu am reușit și nici nu voi reuși vreodată să fac asta în totalitate. M-am gândit totuși ce m-a împins sau ce mă împinge de la spate să fac asta. De curând am fost pusă într-o situație mai ciudată. Anume: trebuie să aleg între a merge undeva unde îmi doresc eu, unde nu mai pot să merg decât o dată în viață, sau să merg într-un loc unde își dorește o persoană cu care eu îmi doresc să îmi petrec timpul. Nu știu ce să fac. Ideea e că: nu e de acord să merg în acel loc, cu acele persoane. Așa că, m-am gândit să nu îi spun unde sau cu cine merg, pur și simplu să merg. Da, o minciună. De ce aș minți? (mai ales că e o persoană la care țin enorm de mult). Pur și simplu pentru că sunt conștientă că dacă aș spune adevărul ar ieși foarte nasol. De ce? Pentru că în primă fază nu i-ar conveni, s-ar supăra, iar apoi ar ține-o așa muuult și bine!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vreau pe cât posibil să evit asta, deși sunt conștientă că nu e cea mai înțeleaptă decizie. Nu vreau să mint, dar sunt nevoită. Chiar îmi doresc să merg acolo, dar...</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-47952015044917903502012-09-12T14:23:00.000-07:002012-11-29T01:59:03.447-08:00Momente fericite<div style="text-align: justify;">
Te îndrepți într-o direcție și totul e bine. Te gândești că meriți clipele fericite prin care treci, consideri că mergi în direcția corectă și lupți pentru ceea ce trebuie. Dar de multe ori, după una caldă vine alta rece. Primești o lovitură, te zdruncină și cazi. Îți pierzi încrederea în tine și nu mai știi ce cauți acolo. Parcă toată lumea ta dispare, se risipește. Îți dai seama că ai făcut alegeri greșite, că ai luat decizii pripite, că nu ai ascultat când trebuia, că nu ai acționat în cunoștință de cauză și că te-ai pierdut.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mulți dintre noi, în momente ca acestea, uită că speranța moare ultima, uită cine sunt, de unde au plecat și încotro se îndreaptă. Da, am pățit și eu asta de curând. Am fost dezamăgită, trădată de propriile-mi gânduri, uitată și rănită. Am uitat să cred în mine, am uitat să mă iubesc și să sper. Și am pierdut mult, chiar dacă mi-am revenit repede. E important să ne regăsim forța de a zâmbi chiar și atunci când ne doare. Dar momente ca acestea merită savurate din plin, pentru că ele ne readuc mândria, încrederea, puterea de a continua, puterea de a iubi și de a ierta. Ne readuc dorința de a trăi viața. Nu merită să ne închidem în noi sau să fim pesimiști. Momentele fericite se întâmplă când te aștepți mai puțin.</div>
<div style="text-align: justify;">
În postarea anterioară am vorbit despre un nou început. Ei bine, un nou început se întâmplă exact în astfel de situații, în situațiile în care ești forțat să te regăsești pe tine însuți. Momente ca acestea sunt memorabile, pentru că a te descoperi pe tine e cel mai profund lucru și îți aduce noi provocări. De fiecare dată când ceva se termină, e pe cale să înceapă ceva nou. Tu faci ca acel ceva nou să fie bun sau rău, prin deciziile și alegerile pe care le faci. :)</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-54954789774741795882012-09-08T13:00:00.000-07:002012-11-29T01:58:47.518-08:00Are rost?<div style="text-align: justify;">
Mă întreb...se pare din ce în ce mai des...are rost să speri să se întâmple imposibilul atunci când știi că nu are să se întâmple? Mi-e greu să cred că ce a fost a fost, dar totuși... mi-e și mai greu să cred că nu se va mai putea întâmpla. E greu să vezi cum o persoană care cândva reflecta întreaga ta lume dispare și se pierde în ceață. Ai impresia că te-a luat și pe tine, te pierzi în decor. Dar adevărul e că tu nu încetezi să exiști, ci o parte din tine se schimbă, ia o altă formă, poate chiar se maturizează, dar nu dispare.</div>
<div style="text-align: justify;">
E greu să uiți, dar ce e și mai greu e să îți transformi amintirile dureroase în ceva la care să zâmbești, chiar dacă ai regrete. Părerea mea e că nu merită nimeni și nimic să verși lacrimi, mai ales ceva care cândva ți-a adus fericirea. Mai bine lasă timpul să vindece, să treacă peste acele răni și să le dea uitării. Lasă o altă persoană să se apropie de tine și să vindece acele răni adânci și atât de dureroase. Asta da, cu siguranță e posibil.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar are rost să speri la un nou început? Are rost să crezi că va fi bine din nou? Au rost toate astea?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Da, au rost! Au rost pentru că TU nu te-ai născut pentru a suferi! Te-ai născut pentru a iubi, a ierta, a fi fericit și a fi un motiv de fericire pentru alții! Trebuie să începem să gândim așa și să acționăm în consecință! :)</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-81252250972995233202012-08-26T03:54:00.000-07:002012-11-29T01:58:30.241-08:00Mă doare...<div style="text-align: justify;">
Mă doare să văd cum toate persoanele la care țin ajung să se îndepărteze ușor...ușor de mine. Sau poate eu sunt cea care mă îndepărtez sau le fac pe ele să se îndepărteze. Mă doare când îmi dau seama că uneori folosesc cuvinte care îi rănesc. Mă doare când îmi dau seama că deși sunt capabilă să rănesc, nu sunt capabilă să fac suferința să dispară, sau cel puțin să o fac mai ușor de suportat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Provoc răni altora, răni care ajung în cele din urmă să le simt și eu, pentru că atunci când îți pasă de cineva, suferința aceea ți se transmite și ție. Știu că nu e bine să îți pierzi timpul gândindu-te la ceea ce ai avut odată, dar am nevoie să fac asta. Am nevoie să îmi aduc aminte de cum era, de ceea ce eram. Am nevoie să realizez de ce am făcut atâtea persoane să se îndepărteze de mine, de ce am ales alt drum, de ce am ales să fac persoane să plângă, de ce am rănit, de ce le-am lăsat în urmă, de ce m-am schimbat și de ce le-am forțat și pe ele să se schimbe. Îmi vin în minte de multe ori întrebări la care, oricât de mult m-aș chinui, nu le pot găsi răspuns. Și în cele din urmă încetez să mai caut răspunsuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu obișnuiesc să trăiesc în trecut, dar sunt momente în care am nevoie să mă uit în spate pentru a-mi da seama cât am evoluat, ce am schimbat și ce mai am de schimbat. Am nevoie să îmi reamintesc mie însămi de unde am plecat și unde am ajuns. În calea spre evoluția unei persoane e nevoie și de acest pas. Nu trebuie să ne fie frică să ne uităm în spate. Dar doare să văd că sunt persoane alături de care am mers o bună bucată de drum, dar care, în cele din urmă, au ales alt drum. Dar știu că toate aceste dureri se vor sfârși. Deși acum doare, trebuie să găsesc puterea de a zâmbi în ciuda tuturor acestor lucruri ! :)</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-39342219305997520602012-08-22T03:25:00.002-07:002012-11-29T01:58:07.256-08:00Nu dăm nimic, dar așteptăm totul în schimb...<h4 style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;">De ce avem sentimente? De ce trebuie să suferim? De ce dăm vina pe toți fără să ne vedem și partea noastră de vină? </span></h4>
<div>
<div style="text-align: justify;">
De ce? Pentru că dăm tot ce avem mai bun persoanelor care nu apreciază. Avem așteptări mari de la persoane care nu sunt în stare să ne ofere ceea ce așteptăm. Rănim pentru că considerăm că e singura armă de care ne putem folosi pentru a ne atinge scopurile. Plângem pentru că suferim din cauza noastră, deși nu suntem în stare să recunoaștem acest lucru. Dăm din coate și călcăm în picioare persoane doar pentru a ne atinge scopul. Nu luăm în considerare ceea ce simt cei din jurul nostru, doar pentru că noi nu simțim la fel ca ei. Ni se pare că totul ni se cuvine nouă, ne simțim superiori doar pentru că suntem mai buni într-un anumit domeniu decât ceilalți. Ne considerăm mai maturi decât cei din jurul nostru doar pentru că acționăm altfel decât ei. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Nu suntem în stare să ne punem în locul celuilalt, dar ne așteptăm ca el să înțeleagă perfect ce se întâmplă cu noi. Nu dăm nimic, dar așteptăm totul în schimb!</div>
</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-38837081273449893332012-08-17T05:35:00.000-07:002012-11-29T01:57:37.295-08:00Diferențe...<div style="text-align: justify;">
A fi diferit, e ceva sublim. Fiecare e unic în felul lui. Dar ce se întâmplă atunci când aceste diferențe, în loc să te apropie de o persoană, te îndepărtează? Dacă ți atât de mult la ea, iar ea ține atât de mult la tine, nu puteți fi împreună tocmai din cauză că sunteți atât de diferiți?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E normal oare ca aceste diferențe să intervină între două persoane și să le despartă? Nu ar fi mai normal ca aceste diferențe să îi apropie și să îi ajute să se completeze unul pe celălalt? Ar fi normal ca amândoi să își dorească să lupte să se apropie unul de celălalt. Și e normal să facă aceeași pași, în aceeași direcție și în același timp. Altfel, totul se pierde. Se pierd ei, își pierd entuziasmul, iubirea, timpul, speranțele și cel mai rău, se pierd unul de celălalt.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E trist când vezi atâtea cazuri în care toți le spun că se potrivesc, că le stă bine împreună...iar ei, nu fac nimic. Știu toate astea, într-un fel sau altul își doresc să fie împreună, dar nu luptă împreună, luptă fiecare pe cont propriu, rămân prieteni, dar în cele din urmă sfârșesc să lupte unul împotriva celuilalt, ajung să se rănească reciproc și le rămân doar amintirile. Amintiri care erau atât de frumoase, iar acum îi dor atât de mult, încât ar da orice să nu se fi întâmplat...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E greu când luptă fiecare în ritmul lui, doare când ești rănit și nu găsești puterea de a ierta. Cel mai bine ar fi să se pună cărțile pe față, cu riscul de a ieși la iveală adevăruri dureroase. De ce?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că <i>adevărul te face liber! </i>Adevărul îți dă puterea să lupți din nou, să ierți, să IUBEȘTI!</div>
Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-5369277899506432662012-08-16T13:21:00.000-07:002012-08-16T13:21:54.281-07:00Cum/când îți dai seama că iubeștiIubești atunci când, indiferent unde și ce faci, nu poți să nu te gândești măcar o secundă la <i>acea persoană</i>.<br />
Iubești atunci când, indiferent de ce se întâmplă cu tine și cu <i>acea persoană</i>, continui să îți amintești momentele petrecute cu <i>ea</i>.<br />
Iubești atunci când, indiferent cât de grav ești rănită, ierți, pentru că, decât să pierzi <i>acea persoană</i>, mai bine îți calci pe orgoliu.<br />
Iubești atunci când, de fiecare dată când îi auzi numele, inima ți-o ia la galop.<br />
Iubești atunci când nu reziști să nu vorbești despre <i>acea persoană</i>.Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-73634371203055940622012-08-15T03:41:00.000-07:002012-08-15T03:41:14.479-07:00Sentimente greu de suportat...<div style="text-align: justify;">Sunt momente în viață când îți dorești să fi departe de toată lumea, dar aproape doar de <i>acea persoană. </i>Dar de cele mai multe ori, în momentele alea, acea persoană nici nu știe ce simțim, iar asta nu din cauză că noi nu știm să ne arătăm sentimentele, ci pentru că e prea ocupată cu alte persoane, evident mai importante decât noi. </div><div style="text-align: justify;">Ne doare, înghițim în sec, zâmbim fals și încercăm să trecem peste. Dar în zadar. În inima noastră nu mai e loc pentru altcineva, oricât ar lupta pentru acel loc. Cel mai tare doare atunci când <i>acea persoană </i>îți dă semne, iar când vrei să vezi dacă e așa cum crezi, te dă peste cap răspunsul care nu are nicio legătură cu întrebarea. Te gândești că poate e doar în capul tău, așa că faci orice să treci peste ceea ce simți. </div><div style="text-align: justify;">Din cauză că <i>acea persoană</i> nu știe ce simți, nu se gândește că te rănește. Își petrece timpul cu tine, se deschide în fața ta, dar nu știe ce înseamnă asta pentru tine. Iar dacă în cele din urmă își deschide ochii, tu îți amintești că nu ești acolo pentru a-i gâdila orgoliul, nu te poate avea atunci când vrea, pentru că ai fost rănită. Așa că te îndepărtezi încet, dar sigur.</div><div style="text-align: justify;">Cum nu își dă nici atunci seama, lași să treacă un timp până începi din nou să te deschizi, îți pui tu din nou sentimentele pe tavă pentru că nu mai suporți să ți totul în tine (și nici nu e indicat să faci asta!), îi spui tot, și cu puțin noroc, iese bine.</div><div style="text-align: justify;">Dar nu e un film, iar în viața reală, ca să iasă totul cum vrei tu, trebuie să depui o grămadă de eforturi care necesită răbdare, timp, sentimente și multă încredere. E un drum pe care dacă îți pierzi concentrarea și uiți ținta, te rătăcești și nu mai ai cale de întoarcere.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: right;">Merită riscul? Eu mi l-am asumat...</div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-79184408744603843232012-08-09T05:31:00.004-07:002012-08-09T05:33:01.884-07:00Revenind în prezent<div style="text-align: justify;">
Și sunt momente în viață în care ne pierdem, sunt persoane de care ne îndepărtăm. Sunt prieteni în care ne pierdem încrederea și în cele din urmă îi pierdem și pe ei. Cel mai dureros e atunci când pierzi un prieten din cauza orgoliului tău, din cauza fricii și din cauza mândriei peste care nu vrei să calci. </div>
<div style="text-align: justify;">
Trebuie să fim conștienți că fiecare persoană merită o a doua șansă. Am învățat că e important să știi să lași de la tine, că e important să fi capabil să faci primul pas chiar și atunci când te doare cel mai tare, în ciuda indiferenței celorlalți. Am învățat că dacă vrei să ajungi undeva, trebuie să lupți indiferent de circumstanțele din calea ta. Cu toate astea, am învățat că scopul nu scuză mijloacele, nu poți călca alte persoane în picioare doar de dragul de a fi tu fericit! Nu suntem animale, suntem oameni și avem nevoie de ajutor. Avem nevoie să ne conectăm unii cu alții, să formăm o legătură.</div>
<div style="text-align: justify;">
De aceea am ales să iert. Am ales să las în urmă toate răutățile care și-au făcut drum la inima mea, dar am ales totodată să le permit să mă facă mai puternică. Nu am lăsat nimic și pe nimeni să mă doboare, dar da, am lăsat impresia că au câștigat. Până mi-am dat seama că acea atitudine era greșită. Mi-am îndreptat greșelile pe cât posibil, am acordat o a doua șansă acolo unde trebuia și am ales să mă apropi din nou de acele persoane care odată m-au rănit, pentru că mi-am dat seama că am avut și eu parte din vină, că dacă eu aveam o altă atitudine poate nu se ajungea la asta. Cu toate astea, nu am regrete, am înțeles că dacă ți cu dinții de o amintire care te rănește nu se numește avansare, se numește stat pe loc, iar astfel nu poți înainta în viață.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa că...<b> La Revedere</b><strike> <i><span style="color: #d9ead3;">r</span>ăni, durere, ură, gust amar, neiertare</i>!</strike></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Bun Venit </b><i>vindecare, bucurie, iubire, prietenie, iertare</i>!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<u><span style="color: #e06666;">Învață din asta, până nu e prea târziu!</span></u> </div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #c27ba0;">:) G.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-48729256836001491502012-06-03T15:59:00.002-07:002012-06-03T16:00:22.732-07:00Rătăcind prin amintiri...<div style="text-align: justify;">
Îmi amintesc de primele zile de vară în care nu aveam nicio grijă, apoi îmi amintesc cum, într-o toamnă, totul s-a schimbat... Privesc în urmă ca și cum aș urmări un film...al altcuiva.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt multe lucruri rămase nespuse, timpul a intervenit și vor rămâne neștiute. Amintirile te rănesc atunci când nu știi cum să le păstrezi. Ele intervin chiar și în prezent, ne rănesc și ne dor... Cel mai mult doare să vezi cum persoane pe care le credeai inocente te rănesc, doar pentru că vor ceea ce ai tu, defapt...ceea ce ele cred că tu ai, deși încă nu ai. Complicat... Să vă explic mai în detaliu...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci când te bagi între două persoane fără să știi de existența uneia dintre ele, nu poți pica tu vinovat. Dacă nu ți se spune nimic, din contră! ești încurajat să mergi mai departe, nu ai de ce să te temi. Ei bine, se ajunge într-un punct în care suferi enorm din cauză că nu ai reacționat în anumite situații așa cum ar fi trebuit, așa cum anumite persoane se așteptau să acționezi. Acum totul merge într-o direcție greșită, încerci să îndrepți ceva, dar nu prea reușești. Atunci când crezi că reușești, cineva intervine și are grijă să te rănească acolo unde te doare cel mai tare. Îți ia persoanele dragi de lângă tine, deși susține sus și tare că nu ar avea nimic cu tine, și nu e nimic între ele. Da de unde! Un om acționează așa atunci când se simte încolțit, atunci când se simte în pericol. Nu voi înțelege niciodată un astfel de comportament. Mulți mă îndeamnă să ripostez, să plătesc cu aceeași monedă. Dar eu nu sunt o astfel de persoană, sau cel puțin vreau să încetez să mai fiu. Clar că nu îmi convine situația. Da, țin enorm la acea persoană, nu vreau să o pierd, dar e alegerea ei dacă se îndepărtează sau nu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oricum, revenind în prezent, m-am săturat să fiu victima într-un joc pe care nici nu vreau să îl joc. Nu vreau să fiu nici măcar spectator la el. E un risc enorm pe care ți-l asumi, chiar dacă nu îți dai seama, atunci când rănești pe cineva. În cele din urmă, cel mai tare te vei răni pe tine!</div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-17769093109607338802012-04-14T12:26:00.005-07:002012-04-14T12:39:43.155-07:00Capabil de iubire<h3 style="text-align: justify;"></h3><h3></h3><h3>Vise din care nu înţelegem nimic, dorinţe imposibile, gânduri private...</h3><div style="font-size: medium; font-weight: normal;"><div style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRu58KO-RClpWhwjRJfyP-9SRdaIf6XYOJQQDd6-hP15iABDcc_HO_XS3KcfHu2dhSwz2NwSXP9r7zkChDVbLEMLgMTnob9iC8FF26hIKcne4ZeYMX1NvyQBgQEdddR8FyDI9qcYBlI97T/s1600/Message_from_God_1784552.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRu58KO-RClpWhwjRJfyP-9SRdaIf6XYOJQQDd6-hP15iABDcc_HO_XS3KcfHu2dhSwz2NwSXP9r7zkChDVbLEMLgMTnob9iC8FF26hIKcne4ZeYMX1NvyQBgQEdddR8FyDI9qcYBlI97T/s400/Message_from_God_1784552.jpg" width="400" /></a> Mă întreb uneori...sunt doar eu cea care are vise imposibil de realizat!? Şi îmi vine imediat răspunsul: nu sunt vise mari sau vise mici, visele se numesc vise pentru că la început par imposibil de realizat. Daaaaaaaar...ale mele nu sunt doar la început...ar trebui să se întâmple un miracol pentru realizarea lor.</div></div><div style="font-size: medium;"><div style="text-align: justify;"> Este când adorm târziu, din cauză că mă gândesc atât de mult la cum să îmi împlinesc dorinţele cele mai ciudate, cum să fac să iasă totul aşa cum vreau, deşi nu e întotdeauna cel mai bine. Mă consolez cu gândul că dacă nu va ieşi cum vreau eu, înseamnă că ceva mai bun e pe cale să se întâmple, şi nu e greşit să gândim aşa. Bineînţeles, fiecare are principiile sale după care se ghidează, dar eu sunt de părere că uneori nu se întâmplă cum vrem noi, pentru că Cineva are planuri mult mai mari cu noi. Şi aşa este. M-am gândit să scriu ceva despre Paşte, aşa că mă voi îndrepta în această direcţie. Nu e vorba despre iepuraşi pufoşi, ouă, dulciuri. E vorba despre dragostea extremă, despre jertfă şi iertare. E vorba despre <span style="color: #f6b26b;"><b>UN OM</b></span> care a murit în locul <span style="color: #f6b26b;"><b>MEU şi AL TĂU</b></span>! E vorba că nouă în ziua de azi nici nu ne mai pasă. Dacă azi ar muri cel mai bun prieten al tău pentru tine, cum te-ai simţi? Probabil ai vrea să întorci timpul să faci orice pentru el. Ai această ocazie. Poate nu a murit un om ca noi -cel mai bun prieten al tău de zi cu zi. A murit <span style="color: #e06666;"><b>ISUS</b></span>, Fiul lui Dumnezeu! E mult mai mult decât un simplu bun prieten. E cel care ne-a şters orice păcat prin Sângele Lui, Cel care a luat asupra Lui toate blestemele, şi ne-a dat în schimb binecuvântare. Noi acum putem să Îl urmăm, să trăim pentru El. Întrebarea e dacă vrem!? Deşi, din punctul meu de vedere, ar trebui. Cine în ziua de azi şi-ar da viaţa ca <span style="color: #f6b26b;"><b>TU</b></span> să fi iertat!? <span style="color: #f6b26b;"><b>NIMENI</b></span>, să fim serioşi. Şi dacă ai fi fost <span style="color: #f6b26b;"><b>SINGURUL OM DE PE PĂMÂNT</b></span>, Isus tot ar fi murit <span style="color: #f6b26b;"><b>PENTRU TINE</b></span>! Măcar asta ar trebui să ne dea de gândit. Iar noi...mai nou...ce ne gândim? Ce status să ne punem pe facebook ca să dăm bine în ochii celorlalţi, sau să îi arătăm ăleia ce tari suntem noi, să îi arătăm ăluia că am trecut peste... Nu despre asta e vorba. E vorba să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit şi ne iubeşte El! Ar trebui să ne preocupe cum să ne ajutăm unii pe alţii.</div><div style="text-align: justify;"> Răbdarea e cheia succesului. Oricât de bizar, ciudat şi imposibil de realizat ţi se pare a fi un vis sau o dorinţă pe care le ai, în Mâna Lui, totul e posibil. Prin El, putem face orice!<span style="color: #fff2cc;"> <b>(Filipeni 4 : 13)</b></span>. Aşa că nu vă daţi bătuţi înainte de a încerca să vă împliniţi visul. Să vă dau un pont. Nu încercaţi singuri, încercaţi cu El! Nu vă fie teamă să apelaţi la El, El e gata să vă ajute, trebuie doar să Îi cereţi asta! :)</div><div style="font-weight: normal; text-align: justify;"> </div></div><div style="font-size: medium; font-weight: normal;"> </div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-32586770366982014312012-04-04T09:03:00.000-07:002012-04-04T09:03:55.620-07:00A fi copil e-un lucru minunat!<h4> Oamenii si gandurile lor, nimeni nu stie ce se ascunde in spatele zambetelor...</h4><div> Uneori imi dau seama ca a fi copil e cel mai bine. De ce? Ei bine, raspunsul e unul simplu. Cand esti copil, nu te prea intereseaza ce spun unii si ce cred. Nu iei totul personal si nu esti tentat sa te inchizi in tine atunci cand se intampla ceva ce nu iti convine. Gandurile tale nu sunt setate in a intrece pe cineva, nici de a atrage priviri sau a fi in centrul atentiei. Un copil nu cunoaste teama adevarata, face tot ce il taie capul, si nu se gandeste la consecinte. </div><div> Cine a zis ca "Copilul e un lucru minunat" nu se insela. Asa este. Copilul este cea mai pura fiinta. Nu numai ca investeste sentimente fara a astepta ceva in schimb, dar nu este capabil de ura. Are o inima cu o bunatate care nu cunoaste limite. Nu se opreste din drum atunci cand merge, nu se gandeste inainte de a vorbi, ci doar spune ceea ce ii vine. Chiar daca stalceste unele cuvinte, ele prind inteles, si uneori, fara sa isi dea seama, vorbele lor sunt menite sa starneasca duiosie. Copilul, in comparatie cu o persoana mai matura, se considera infantil, cu o putere mult prea mica de gandire si aprofundare. Unele persoane se considera superioare din cauza pierderii copilariei, sau consumarea ei mult prea devreme. Trecerea de la infantilitate la maturitate se face destul de dur se pare, pentru unele persoane. Uneori, adolescent fiind, incep durerile in legatura cu pierderea prietenilor. La varsta adolescentei, cea mai mare durere poate fi provocata atunci cand observi ca pentru persoanele pentru care candva erai totul, acum esti doar un pion pe masa de joc. E trist, te simti uneori ca si cum nu ai conta. Ei bine, un copil se imprieteneste mult prea usor, pentru ca nu are prejudecati. Nu se gandeste ce parere are celalalt despre el, pentru ca e prea preocupat de a se distra. Nu are timp suficient sa isi dea seama cum arata in ochii celorlalti facand anumite lucruri, si nici nu cred ca ii preocupa acest lucru. Si sincer, nici nu ar trebui.<br />
Nici noi, cei mai maturi, nu ar trebui sa ne preocupam de cum aratam in ochii celorlalti. Cred ca cel mai important e sa ne axam pe personalitatea noastra, sa fim absorbiti de cum sa fim noi, nu sa copiem atitudinea cuiva.</div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-68101934006427457772012-03-29T11:09:00.000-07:002012-03-29T11:09:53.155-07:00Realitate<h4><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWaMHhuvaPT3EL4VA7CWiZCN7NRuJxEIyq_FNJY34dKL0CN6k4VpABrt-C3srKt4MYRb4JxM3n39Awv03zpicyj1X-3snTrPvITOVxuwMFbDowzZ2yRcVaIONss5qyiAKyHfCvcvPVDj3_/s1600/419256_388010637891298_100000470960790_1501025_512870317_n_thumb.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWaMHhuvaPT3EL4VA7CWiZCN7NRuJxEIyq_FNJY34dKL0CN6k4VpABrt-C3srKt4MYRb4JxM3n39Awv03zpicyj1X-3snTrPvITOVxuwMFbDowzZ2yRcVaIONss5qyiAKyHfCvcvPVDj3_/s1600/419256_388010637891298_100000470960790_1501025_512870317_n_thumb.jpg" /></a>Si uneori...trebuie sa renuntam la a ne mai face noua bine tot pentru a ne fi noua bine...</h4><br />
<div style="text-align: justify;"> De multe ori ne concentram in a ne face noua bine. Ne concentram pe propria noastra persoana, nu ne pasa de ceilalti, de parerile lor, de ce cred si ce gandesc. Ne intrebam daca merita efortul, daca ne-am ales bine tinta, daca suntem pe drumul cel bun. Nu permitem tuturor persoanelor cu care intram in contact sa ne ghideze, iar asta o facem din prudenta si din teama de a nu fi condusi pe un drum gresit, de a nu adopta o perspectiva eronata. </div><div style="text-align: justify;"> Dar sunt unele persoane care reusesc sa ne intre in gratii, ne multumesc si ne implinesc cu prezenta lor. Ne ajuta sa ne stabilim prioritatiile, ne dau sfaturi, ne indeamna ce sa facem si ne atentioneaza cand facem ceva gresit. Sunt rare, dar aceste persoane exista. Sunt sigura ca multi dintre voi se identifica aici. Aceste persoane carora noi le acordam increderea si atentia noastra ne devin prieteni din ce in ce mai apropiati. Cand devin foarte buni prieteni, iar apoi ne atasam de cel mai bun prieten, totul se schimba. Atitudinea noastra in ceea ce ii priveste pe cei din jur se schimba, parerile noastre sufera transformari. Noi ne schimbam, devenim mai buni sau nu. Cred ca atunci cand ai un prieten alaturi care te sustine si te ajuta, care nu se teme sa iti acore sprijinul necesar la nevoie, nu se mai pune problema doar asupra persoanei tale. Intervin si alte lucruri. Cum ar fi, persoana celui mai bun prieten. Daca tie iti e bine, dar lui nu, incepi sa nu te mai simti confortabil. Te simti vinovat cand faci ceva ce nu ii convine, pentru ca acea persoana e importanta pentru tine. Incepi sa te ocupi de problemele lui, astfel incat incepi sa le neglijezi pe ale tale. Pui mai presus binele celui mai bun prieten, iar mai apoi binele tau. Din cauza aceasta, perspectiva ta asupra lumii se schimba. Incepi sa ii vezi pe ceilalti cu alti ochi (voi vorbi aici doar de cazurile pozitive si fericite), incepe sa conteze daca lor le este bine, te intereseaza mai mult cei din jur. </div><div style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpcG7OAxhhxK7eN0XWhrteOwdpW99Tgm2t3pWQYFkBKkECXfY3VBUq639MkIvhlgyXL-DpMkpoUakGqLdcoWT34XxVPMnBHqIoc7yIiuhN80OI-unl0SribOVsFlpACs99MJ46yINB_fLQ/s1600/tumblr_m1ijpjfM7L1qei95oo1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpcG7OAxhhxK7eN0XWhrteOwdpW99Tgm2t3pWQYFkBKkECXfY3VBUq639MkIvhlgyXL-DpMkpoUakGqLdcoWT34XxVPMnBHqIoc7yIiuhN80OI-unl0SribOVsFlpACs99MJ46yINB_fLQ/s320/tumblr_m1ijpjfM7L1qei95oo1_500_large.jpg" width="320" /></a> Realitatea este ca atunci cand tu nu te mai concentrezi pe tine si te concentrezi pe ceilalti, te simti mai implinit si asta e un fapt constatat chiar de mine. Atunci cand iti petreci timp facandu-i unei persoane un bine, in acelasi timp iti faci si tie. Cand petreci timp rezolvand o problema care nu iti apartine, dar ii apartine unei persoane dragi, observi ca poti gasi solutii si la problemele cu care te confrunti. Avem nevoie de o astfel de realitate. Cine spune ca un singur om nu poate schimba lumea, se inseala! De la o astfel de persoana incepe schimbarea. Schimbarea poate incepe cu tine daca alegi azi sa fi diferit de cum ai fost ieri! </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div> <b><span style="color: red; font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"> Casi. :)</span></b>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-12534508823424043442012-02-23T11:28:00.000-08:002012-02-23T13:32:14.269-08:00Cuvinte<div style="text-align: justify;"> <span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"> Mă gândesc cum să încep... Nu e foarte uşor ce vreau să spun, şi poate pentru unii nici nu foarte plăcut. În urma acţiunilor celor din jurul meu, am început să fiu nesigură pe mine, să cred că ceea ce ar trebui să îmi aparţină e defapt destinat unei alte persoane. Nu mai pot fi sigură de sentimentele pe care le am, se schimbă „ca vremea” din cauză că unele persoane tot încearcă să fure ceva ce nici nu le aparţine. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"> M-am săturat, sincer, de oameni care pretind că îţi sunt prieteni, că le pasă, că nu ar face niciodată nimic care să te rănească. Că îţi vor doar binele, iar atunci când vine vorba să te suţină, se abţin pentru că nu au niciun interes. Am învăţat în urma unei experienţe recente că a-ţi da sentimentele pe faţă nu e o soluţie foarte inteligentă. Chiar dacă tu te descarci pe moment, apar consecinţe. Cum ziceam mai sus, începi să crezi că acea persoană îţi aparţine, până vine o alta care se hotărăşte că vrea exact ceea ce vrei şi tu. Poate că la început ea era acolo înaintea ta. Dar atunci când vine vorba de iubire, nu poţi pune etichetă unei persoane. Un băiat niciodată nu se va lăsa cucerit, el vrea să cucerească. Aşa că nu trebuie să te sperii de o fată care ameninţă să îţi ia ceva atâta timp cât ea încearcă să cucerească, nu va reuşi. Cu toate astea, da, sunt nesigură pe mine. De ce? Pentru că uneori anumite persoane se folosesc de emoţiile şi sentimentele noastre pentru a ne manipula. De cele mai multe ori armele sunt cuvintele. Ele îţi pot da forţă să continui, sau te fac să dai înapoi, sau să stagnezi. Cel mai dureros e când toate acestea vin de la o persoană cu care credeai că ai încheiat orice neînţelegere, îşi spune că „îţi lasă calea liberă”, dar defapt vrea doar să cazi în plasă, ca mai apoi să îşi scoată „colţii”. Dar dacă acea persoană pretinde a-ţi fi alături şi defapt să aştepte să faci un pas greşit, cuvintele ei te vor doborî mai devreme sau mai târziu. Tu hotărăşti care cuvinte îţi dau direcţie, şi care nu. E o decizie care îţi aparţine în totalitate.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"> Sunt mulţi oameni care ar dori să îţi fie în preajmă, şi alţii care aşteaptă să faci ceva greşit ca să îţi arate cât de nepotrivit a fost ceea ce ai făcut, să îţi năruie speranţele şi să se bucure de succesul care trebuia să fie al tău. Depinde de tine dacă laşi astfel de persoane să îţi năruie viaţa. Eu am hotărât azi să nu! :)</span></div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-79820192165293968582012-02-07T23:18:00.000-08:002012-02-07T23:18:00.705-08:00Ce trebuie ştiut...<div style="text-align: justify;"> <span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><i> Viaţa, un cuvânt complex. Ridică destule întrebări fără răspuns. Aşa e, viaţa vine fără un manual de instrucţiuni, de cele mai multe ori învăţăm din greşelile noastre sau/şi ale celor din jurul nostru. Ca să înţelegem ceva, de cele mai multe ori trebuie să ne dăm singuri cu „capul de pereţi”. </i></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><i> De multe ori ne lăsăm conduşi de sentimente precum tristeţe, dezamăgire, eşec, izolare, lipsuri, greşeli, remuşcări, regrete, resentimente. Şi unde ajungem? Într-un colţ în care suntem doar noi, „uiaţi de lume”, într-un colţ în care ne purtăm absolut singuri de grijă. Uneori avem nevoie de un astfel de „refresh”, dar dacă deja e prea des, înseamnă că avem o problemă. Noi suntem în stare să zidim şi să doborâm ziduri. Da, noi! Avem puterea să încurajăm sau să demoralizăm. Trebuie ca fiecare din noi să înţeleagă ceva. Atunci când noi spunem „Vai ce crudă e viaţa, nu merită trăită! E aşa rea cu mine! Numai lovituri îmi dă!”, nu sunt lovituri, iar viaţa nu e o persoană, nu poate fi reprezentată fizic ca să ne lovească, să fie rea sau crudă. Astea toate sunt doar epitete. Atunci când viaţa ne „loveşte”, defapt e doar o lecţie pe care o primim. Depinde de noi dacă acea lecţie se repetă sau nu. Când avem parte de un eşec, trebuie să învăţăm că pentru a avea succes trebuie să muncim mai mult, să punem mai mult suflet în ceea ce facem, sau poate nu ne-am dorit cu adevărat acel lucru. Sau, când avem parte de o dezamăgire, trecem prin acea situaţie până suntem în stare să prindem esenţialul. Esenţialul depinde de scopul fiecărei persoane în parte, acesta nu este la fel pentru toată lumea. </i></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><i> Ideea e că, trebuie ştiut că viaţa ne dă nenumărate lecţii, dacă acestea se tot repetă şi se tot repetă înseamnă că nu întelegem îndeajuns de bine ce avem de făcut mai departe. Atunci când realizăm că trebuie să schimbăm ceva la noi, înseamnă că am prins esenţialul şi putem trece la „nivelul următor”. Dar pentru acest lucru trebuie depus cel puţin un minim de efort, trebuie să ne dorim să ieşim din bula negativismului, să facem un pas mai departe şi să vedem bucuriile din spatele problemelor. Fiecare zi are ceva special în spatele măştii dure pe care, poate, ne-o arată. Nu vă lăsaţi conduşi de un impuls negativ care vă face supăraţi pe viaţă. Nu uitaţi, viaţa nu e persoană, aşa că trataţi-o ca atare! Viaţa e de multe ori aşa cum o vezi, BUNĂ sau REA, dar asta nu o face o persoană. </i></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-87449575161306122992012-02-06T12:19:00.000-08:002012-02-07T13:23:07.152-08:00Something about friendsFRIEND...such a beautiful world. For me, friendship is the door to another world, a world who is better, colourful and easy than real life. The world is full of pretty people, but not all can be great friends.<br />
Firstly, I think that a true friend is a gift from God. I have more than two true friends, I like to call them best friends, but in the first top is HER! My real best friend. Everytime when I need a shoulder to cry on, she's always by my side. I am really lucky to have her. I realize that if I didn't meet her, my life would be absolutely different, in a bad way. For example, when I'm very upset and my mind is full of questions without answers, she made me realize that life is more than a question without answer. <br />
Secondly, she always support me. When I need her, she never says "I don't have time for you.". Even if she didn't have time, she made time! I like her attitude, and I appreciate that she knows me better than others. When I'm sad and I'm smiling, she knows that is something wrong, when other friends think that I'm fine.<br />
To sum up, believe in your friendship and don't let anyone came between you and your best friend. Love without expectation!Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-57688386449933150232012-02-03T22:38:00.000-08:002012-02-03T12:41:45.989-08:00Serios...doare <span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"> Acum fix o săptămână nici nu mă gândeam că voi ajunge să scriu ce voi scrie, pentru că nu mă imaginam într-o astfel de situaţie, cel puţin nu aşa de devreme.</span><br />
<span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"> Câteodată ne rănim, poate chiar fizic...şi ne întrebăm aproape imediat...„Putea fi mai rău?” Răspunsul meu e că...DA...categoric. Serios...doare atât de tare când pierzi pe cineva la care chiar ai ţinut...şi ai pierdut acea persoană fiind clar conştient/ă de orgoliul tău şi de greşeala feudală pe care o înfăptuiai. Dar nu prea îţi păsa, pentru că atunci credeai că dacă nu îţi recunoşti greşeala îi va fi mai bine. Da, şi aveai dreptate. I-a fost mai bine până ce a aflat, şi nu de la tine! Deşi mai apoi ai recunoscut. Ţi-a fost greu să treci peste orgoliul tău, şi poate niciodată nu vei avea ocazia să îi spui cum au fost lucrurile din punctul tău de vedere, de ce ai făcut ceea ce ai făcut, nu vei fi în stare să îţi recunoşti adevăratele sentimente pentru că îţi va fi frică să nu îţi întoarcă spatele...serios, doare... Poate tu ai fost cea care i-a frânt inima, sau poate...ai fost doar o jucărie a unui plan care pentru el a funţionat... Mereu va avea o altă persoană care să îi spună că tu ai greşit...dar nu e chiar aşa...fiecare a avut o parte din vină. Doare că poate niciodată nu veţi mai fi ca înainte, iar gândul ăsta te sperie...</span><br />
<span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"> Ai pierdut un prieten doar pentru că nu suportai un anumit comportament, o anumită atitudine, care până la urmă nici nu te privea, şi ţi-ai dori să ştii să îi explici exact lucrurile, dar ştii că şi dacă ai avea această ocazie, te-ai pierde, şi proabil ai spune doar 2% din ceea ce ai vrea defapt să îi spui. Cu toate că se spune că timpul vindecă, nu e chiar aşa. Timpul, în schimb, adânceşte. Ştim cu toţii ce se întâmplă atunci când două persoane se opresc din a mai vorbi pentru o perioadă mai lungă de timp. Se distanţează, şi chiar dacă ajung din nou să vorbească, nu va mai fi nimic ca la început.</span><br />
<span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"> Şi serios...DOARE...</span>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-26562105281698173912012-01-31T20:55:00.000-08:002012-01-31T20:55:00.454-08:00Amaraciune<div style="text-align: center;"> <span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Amar...cald dar frig, ciudat</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Sa tot speri la mai bine te-ai cam saturat.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Stii ca greseala n-o poti repara</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Iar inima de sentimente n-o poti apara.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Ti-e dor de noptiile tarzii,</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>A doua zi la scoala sa intarzii,</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Sa iti trimita mesaj de noapte buna</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>A doua zi spre seara, inainte, tot te suna.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Dar acele momente s-au dus,</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Vremurile bune au apus.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Timpul inapoi ai vrea sa-l dai</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Dar aceasta mirifica putere nu o ai.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Te doare tacerea, ai vrea sa fie ca-nainte.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Toate vorbele spuse ti le-aduci acum aminte.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Ti-e greu sa te gandesti ca ai stricat tot</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>In cel mai pur, sublim si adorabil mod.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Acum e chiar finalul, doare</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Sa se intoarca el, sa te ierte...Oare?</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Ti-ai dori, nu poti sa minti.</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #8e7cc3; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>O schimbare, orice, ai vrea acum sa simti.</i></span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><span style="color: #e69138; font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;">Pentru ca in viata cateodata te coplesesc anumite sentimente de regret, dorinta de a readuce la viata anumite parti din viata... Evident, nu sunt posibile majoritatea dintre ele...</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #e69138; font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;">Dar tot ce poti sa faci este sa iti amintesti cu drag de ele si sa speri ca intr-o zi...</span><br />
<span style="color: #e69138; font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;">Va fi mai cald !</span><br />
<span style="color: #e69138; font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="color: #e69138; font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span><br />
<div style="text-align: right;"><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-large;">Casi. :)</span></div></div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-3489500779910740382012-01-31T00:00:00.000-08:002012-01-30T13:06:06.072-08:00Ganduri la miez de noapte<div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Mereu la fel, nesomn, cosmaruri,</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Ma iau mai nou aceleasi valuri.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Intai caldura, apoi frig </span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">De ma trezesc mereu...si strig.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Dar ieri, exact in miez de noapte,</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">M-au trezit brusc, suave soapte</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Ce imi spuneau: "Va fi mai bine!</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Trebuie doar sa ai incredere in Mine."</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Un zambet si-o caldura ma cuprinde</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Si o superba liniste si pace ma surprinde.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Inima, mai vesela de-acum, se linisteste</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Caci stiu ca Cineva ma ocroteste.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Asa, ca niciodata, adorm intr-o clipita.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Dorm, dar la miez de noapte ma trezesc odihnita.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Un gand imi da prin minte, Ii multumesc,</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #d9d2e9; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Ganduri la miez de noapte, ma rog, adorm, iubesc.</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;">Aceasta poezie este originala, ca toate celelalte postate pe acest blog. Sunt sentimentele unei fete de 18 ani (da, ale mele), si sper sa va imbie sa visati mai departe de "imposibil", care ne este atat de inaccesibil, dar totusi atat de tentant uneori. Dar, poate va surprind, desi nu cred, imposibilul mai tot timpul se dovedeste</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;">POSIBIL.</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">El are loc atunci cand decizi sa iti infrunti fricile si sa iti depasesti limitele.</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: right;"><span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;">Va indemn de aici, la VISARE !!</span></div><div style="text-align: right;"><br />
</div><div style="text-align: right;"><br />
</div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: x-large;">Casi. :)</span></div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-3861480319234010572012-01-30T14:30:00.000-08:002012-01-30T06:08:39.082-08:00Fiori de gheata<div style="text-align: center;"> Mereu iarna iti vin in minte felurite sentimente</div><div style="text-align: center;">pe care le-ai incercat pe parcursul intregului an, sentimente de care brusc, nu mai poti scapa...</div><div style="text-align: center;">e ca si cum te-ar urmari...</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">In amintirea a tot ce-a fost odata</div><div style="text-align: center;">Desi apoi...a intervenit o alta fata,</div><div style="text-align: center;">As vrea frumos sa-ti multumesc</div><div style="text-align: center;">Ca m-ai ajutat si invatat cum sa zambesc.</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">Stiu si ca nu ti-a fost usor</div><div style="text-align: center;">Dar totusi, parca imi e dor...</div><div style="text-align: center;">Sa treci peste ceea ce-am facut</div><div style="text-align: center;">Stiu bine cat de tare te-a durut. </div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">Mi-e dor, dar tot sunt fericita.</div><div style="text-align: center;">Incerc totusi sa-ti alin durerea cumplita.</div><div style="text-align: center;">Zambest! Fals sau nu, incerc sa fiu eu</div><div style="text-align: center;">Sa trec peste ce-a fost si peste orgoliul meu.</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">Tineai mortis sa ma ranesti</div><div style="text-align: center;">Cand minteai ca n-o iubesti.</div><div style="text-align: center;">Dar nu te las, uita ce-a fost</div><div style="text-align: center;">Durerea ta are acum mai mare rost.</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">S-a dus, acum sunt bucuroasa.</div><div style="text-align: center;">Fata mea, trista odata, acum e luminoasa.</div><div style="text-align: center;">Privesc cum ce-a fost rau se naruie</div><div style="text-align: center;">Intotdeauna binele si iubirea staruie.</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">Radiez fiori de gheata,</div><div style="text-align: center;">Sunt gata sa iti arat o alta fata!</div><div style="text-align: center;">Ce daca atarna totul de un fir de ata?</div><div style="text-align: center;">C-oi fi eu sau alta, pana la urma, ce-ti pasa?</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">Uneori, ceea ce cred cei din jurul nostru ne ademeneste intr-o cumplita visare si sperare ca ne vom schimba poate, pentru ei. Dar merita oare efortul?</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360655731644903891.post-63461651535923923242012-01-28T14:45:00.000-08:002012-01-28T14:45:16.897-08:00Rece...<div style="text-align: center;">Zbor spre cer in cometa stelara. </div><div style="text-align: center;">Vise pierdute, tacere amara. </div><div style="text-align: center;">Sentimente uitate undeva in departare</div><div style="text-align: center;"> in momentul in care ura apare. </div><div style="text-align: center;">Uiti cine esti si nu te gandesti </div><div style="text-align: center;">ca tu ai puterea sa iubesti si sa ranesti, </div><div style="text-align: center;">te pierzi in cuvinte,</div><div style="text-align: center;"> ranesti si se simte.</div><div style="text-align: center;"> In oglinda schimbi cu tine o privire</div><div style="text-align: center;">in ochi ti se intrepatrunde o ultima slipire.</div><div style="text-align: center;"> Mirobolantul se scufunda in necunoscut,</div><div style="text-align: center;"> iar tu o iei pe calea unui nou inceput!</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">Se face lumina cand bezna dispare si visele tale se spulbera. Uiti ca ai fost acum cateva ore ranita, uiti ca te-a durut cand ai vazut ca ai fost mintita, tradata. Uiti vorbele care ti-au fost adresate doar de dragul a ceea ce ar fi putut fi. Nu realizezi nici acum cat timp ai pierdut, renunti sa gandesti dintr-o alta perspectiva, te ti de firul care atarna de pe raftul unde zac celelalte amintiri care iti aduc aminte poate de momentele cand totul era bine, placut.</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;">Iti amintesti de parfumul acela bizar, care te imbia si te facea sa te simti bine. Ii spuneai mereu sa micsoreze doza cand tu defapt doreai sa o mareasca. Iti placea cand adormeai si aveai la ce sa te gandesti, iar acum realizezi ca mergi la culcare cu ganduri pale... Ganduri care nu mai au nimic in comun cu ceea ce era acum o seara, cand sperai ca totul va reveni la normal. Ai fost pusa in mijlocul unei situatii din care nu aveai scapare, dar acum ca ai iesit esti pusa in fata unei situatii cu totul necunoscute, esti victima unei farse necondimentate, esti pusa in fata realitatii si nimic nu coincide cu ceea ce iti amintesti.</div><div style="text-align: center;">Chiar daca durerea pare sa nu se mai termine, increderea ca maine va fi o noua zi, poate una mai buna, te face sa surazi. Ai incredere !</div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"> Rece trece, toate trec. Va fi mai cald...la vara. ;)</div>Me.http://www.blogger.com/profile/03204108930076751104noreply@blogger.com0