Trist.. ma gandesc la ce a fost, la vorbe, fapte, amintiri...trairi...NIMC!!! Nimic nu a ramas. Doar o urma seaca, fara viata, insipida, incolora...RECE...
S-au spus atatea vorbe...dar niciuna nu ti-a ramas in minte...mereu uiti, uiti si iarasi uiti... Plictiseala se asterne prin creier...sau prin ce a ramas din al meu, pentru ca numaram fiecare minciuna, fiecare clipa a ta de falsitate...si am ajuns sa il impart pe bucatele... Uneori simt ca timpul zboara prea rapid...simt ca ma pierd in framantarile lui, cu tot cu vise, amintiri, dorinte... Ma inspaimanta fiecare fior rece, de gheata, al trecutului care bantuie...bantuie fara remuscari prezentul. Uneori lasi sa treaca de la sine, alteori te gandesti dinadins la acele lucruri atat de frumoase odata, iar acum atat...atat de dureroase. "Oare nu se poate face o operatie pe memorie, sa dispara de acolo, sa nu mai chinuie, sa nu mai provoace daune?"-intrebare care stiu, multi ne-am pus-o de cel putin o data... Raspunsul TREBUIE sa fie NU... Trebuie - spun - pentru ca ele au fost puse acolo cu un motiv, si anume...ele ne-au format. Ele ne dau putere sa continuam, chiar daca nu vrem sa recunoastem sau sa admitem acest adevar. Din ele ne hranim, ne luam forta. Dar nu e de ajuns. Vrem in fiecare zi mai mult, si mai mult, pana ne dam seama ca e cu neputinta acest lucru. Realizam ca timpul nu se intoarce, are o singura directie...INAINTE!
Uneori ma gandesc la fiecare minut care trece, minut in care nu am realizat nimic din ceea ce mi-am propus... Trec clipe pe care mi le-am imaginat altfel, clipe in care trebuia sa fac ceva, dar nu am gasit poate curajul sau forta necesara de a le duce la bun final. Uneori...lasam gandurile sa se piarda...pentru ca ne gandim ca e o tampenie, ceva ce nu merita efort. Dar oare e chiar asa? Poate noua asa ne pare, dar daca acele ganduri au un motiv, sunt pentru o pesoana din jurul nostru care are nevoie ca noi sa actionam. Dar ne dam seama de asta prea tarziu, nu? Poate lacrimile ne-ar ajuta, dar nu fac decat sa inrautateasca situatia... Si spunem PUNCT, si de la capat... Tot ce ramane in urma sunt... UMBRE...umbre fara viata... insipide, incolore... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu