A fi copil e-un lucru minunat!

          Oamenii si gandurile lor, nimeni nu stie ce se ascunde in spatele zambetelor...

          Uneori imi dau seama ca a fi copil e cel mai bine. De ce? Ei bine, raspunsul e unul simplu. Cand esti copil, nu te prea intereseaza ce spun unii si ce cred. Nu iei totul personal si nu esti tentat sa te inchizi in tine atunci cand se intampla ceva ce nu iti convine. Gandurile tale nu sunt setate in a intrece pe cineva, nici de a atrage priviri sau a fi in centrul atentiei. Un copil nu cunoaste teama adevarata, face tot ce il taie capul, si nu se gandeste la consecinte. 

           Cine a zis ca "Copilul e un lucru minunat" nu se insela. Asa este. Copilul este cea mai pura fiinta. Nu numai ca investeste sentimente fara a astepta ceva in schimb, dar nu este capabil de ura. Are o inima cu o bunatate care nu cunoaste limite. Nu se opreste din drum atunci cand merge, nu se gandeste inainte de a vorbi, ci doar spune ceea ce ii vine. Chiar daca stalceste unele cuvinte, ele prind inteles, si uneori, fara sa isi dea seama, vorbele lor sunt menite sa starneasca duiosie. Copilul, in comparatie cu o persoana mai matura, se considera infantil, cu o putere mult prea mica de gandire si aprofundare. Unele persoane se considera superioare din cauza pierderii copilariei, sau consumarea ei mult prea devreme. Trecerea de la infantilitate la maturitate se face destul de dur se pare, pentru unele persoane. Uneori, adolescent fiind, incep durerile in legatura cu pierderea prietenilor. La varsta adolescentei, cea mai mare durere poate fi provocata atunci cand observi ca pentru persoanele pentru care candva erai totul, acum esti doar un pion pe masa de joc. E trist, te simti uneori ca si cum nu ai conta. Ei bine, un copil se imprieteneste mult prea usor, pentru ca nu are prejudecati. Nu se gandeste ce parere are celalalt despre el, pentru ca e prea preocupat de a se distra. Nu are timp suficient sa isi dea seama cum arata in ochii celorlalti facand anumite lucruri, si nici nu cred ca ii preocupa acest lucru. Si sincer, nici nu ar trebui.
          Nici noi, cei mai maturi, nu ar trebui sa ne preocupam de cum aratam in ochii celorlalti. Cred ca cel mai important e sa ne axam pe personalitatea noastra, sa fim absorbiti de cum sa fim noi, nu sa copiem atitudinea cuiva.