Moarte cronică

Sunt momente ca acestea când mă pierd pe mine... Mă rătăcesc printre gânduri, lacrimi și dureri. Sunt momente când simt că nu mai pot continua. Sunt momente când mi-ș dori să pot vorbi cu cineva, dar cineva nu vrea sau nu poate vorbi cu mine. Tind să cred că nu vrea, și mă doare. 

Doare atunci când o persoană care înseamnă atât de mult pentru tine are ceva și decide să te lase pe dinafară. Ai vrea să fi acolo, să-i arăți că îți pasă...și nici măcar nu te lasă.

Acela e momentul în care decid să mă retrag...să îmi văd de treburile mele, fără să mă uit în spate. Dar nu pot, îmi pasă prea mult...și chiar nu pot fi indiferentă. Îmi pare rău că nu pot fi acea persoană pasivă, cărei să nu îi pese și să fie indiferentă cu toată lumea. Pur și simplu nu pot fi așa, și nici nu vreau.

Dacă iubesc, IUBESC! Dar din păcate, uneori orgoliul altora le întrece în măsură dragostea...

Am realizat...

Tocmai mi-am dat seama de un lucru... Nu sunt o fire deloc optimistă... Adică da, îmi place să cred că binele va triumfa, sunt complet sigură de asta.

Însă când vine vorba de viața mea personală, îmi dau seama că iau niște decizii care deși pe moment mi se par cele mai strălucite, se adeveresc a fi cele mai de coșmar. Și atunci se întâmplă... Devin cea mai posomorâtă persoană, am impresia că totul e împotriva mea, că nu pot face nimic bun... și da, momente ca acestea când îmi dau seama că nu sunt o persoană veselă, ci dimpotrivă. Sunt o persoană care își face mereu griji, care se îndoiește de propriile gânduri.

Oricât mă chinui să zâmbesc când sunt supărată, oricât încerc să spun doar lucruri pozitive și să țin în mine ceea ce mă deranjează, mereu dau griji...mereu izbucnesc în cele mai tâmpite moduri posibile și imposibile...

Iar apoi regret. Cum mi-am dat seama? O să râdeți... :)) eu râd... Mi-am văzut aspectul la blog și m-a trăsnit :)) E clar, plâng din orice, sufăr și îmi trece greu, iert dar nu uit... REGRET dar nu regret nimic. Sunt complicată, dar totuși aleg să fiu eu, să fiu mai fericită ca ieri. :) Și sper să reușesc, iar dacă sunteți la fel ca mine, vă îndemn să încercați exact același lucru ca și mine. Impuneți-vă să fiți fericiți în cele mai urâte momente, chiar și atunci când totul pare să se prăbușească asupra voastră. Iar dacă nu iasă din prima, mai încercați până vă iese! Vă asigur că merită. :) Eu încerc!