Amaraciune

 Amar...cald dar frig, ciudat

Sa tot speri la mai bine te-ai cam saturat.

Stii ca greseala n-o poti repara

Iar inima de sentimente n-o poti apara.

Ti-e dor de noptiile tarzii,

A doua zi la scoala sa intarzii,

Sa iti trimita mesaj de noapte buna

A doua zi spre seara, inainte, tot te suna.

Dar acele momente s-au dus,

Vremurile bune au apus.

Timpul inapoi ai vrea sa-l dai

Dar aceasta mirifica putere nu o ai.

Te doare tacerea, ai vrea sa fie ca-nainte.

Toate vorbele spuse ti le-aduci acum aminte.

Ti-e greu sa te gandesti ca ai stricat tot

In cel mai pur, sublim si adorabil mod.

Acum e chiar finalul, doare

Sa se intoarca el, sa te ierte...Oare?

Ti-ai dori, nu poti sa minti.

O schimbare, orice, ai vrea acum sa simti.

Pentru ca in viata cateodata te coplesesc anumite sentimente de regret, dorinta de a readuce la viata anumite parti din viata... Evident, nu sunt posibile majoritatea dintre ele...

Dar tot ce poti sa faci este sa iti amintesti cu drag de ele si sa speri ca intr-o zi...
Va fi mai cald !

Casi. :)

Ganduri la miez de noapte

Mereu la fel, nesomn, cosmaruri,

Ma iau mai nou aceleasi valuri.

Intai caldura, apoi frig 

De ma trezesc mereu...si strig.

Dar ieri, exact in miez de noapte,

M-au trezit brusc, suave soapte

Ce imi spuneau: "Va fi mai bine!

Trebuie doar sa ai incredere in Mine."

Un zambet si-o caldura ma cuprinde

Si o superba liniste si pace ma surprinde.

Inima, mai vesela de-acum, se linisteste

Caci stiu ca Cineva ma ocroteste.

Asa, ca niciodata, adorm intr-o clipita.

Dorm, dar la miez de noapte ma trezesc odihnita.

Un gand imi da prin minte, Ii multumesc,

Ganduri la miez de noapte, ma rog, adorm, iubesc.

Aceasta poezie este originala, ca toate celelalte postate pe acest blog. Sunt sentimentele unei fete de 18 ani (da, ale mele), si sper sa va imbie sa visati mai departe de "imposibil", care ne este atat de inaccesibil, dar totusi atat de tentant uneori. Dar, poate va surprind, desi nu cred, imposibilul mai tot timpul se dovedeste

POSIBIL.

El are loc atunci cand decizi sa iti infrunti fricile si sa iti depasesti limitele.

Va indemn de aici, la VISARE !!

Casi. :)

Fiori de gheata

 Mereu iarna iti vin in minte felurite sentimente

pe care le-ai incercat pe parcursul intregului an, sentimente de care brusc, nu mai poti scapa...

e ca si cum te-ar urmari...

In amintirea a tot ce-a fost odata

Desi apoi...a intervenit o alta fata,

As vrea frumos sa-ti multumesc

Ca m-ai ajutat si invatat cum sa zambesc.

Stiu si ca nu ti-a fost usor

Dar totusi, parca imi e dor...

Sa treci peste ceea ce-am facut

Stiu bine cat de tare te-a durut. 

Mi-e dor, dar tot sunt fericita.

Incerc totusi sa-ti alin durerea cumplita.

Zambest! Fals sau nu, incerc sa fiu eu

Sa trec peste ce-a fost si peste orgoliul meu.

Tineai mortis sa ma ranesti

Cand minteai ca n-o iubesti.

Dar nu te las, uita ce-a fost

Durerea ta are acum mai mare rost.

S-a dus, acum sunt bucuroasa.

Fata mea, trista odata, acum e luminoasa.

Privesc cum ce-a fost rau se naruie

Intotdeauna binele si iubirea staruie.

Radiez fiori de gheata,

Sunt gata sa iti arat o alta fata!

Ce daca atarna totul de un fir de ata?

C-oi fi eu sau alta, pana la urma, ce-ti pasa?

Uneori, ceea ce cred cei din jurul nostru ne ademeneste intr-o cumplita visare si sperare ca ne vom schimba poate, pentru ei. Dar merita oare efortul?

Rece...

Zbor spre cer in cometa stelara. 

Vise pierdute, tacere amara. 

Sentimente uitate undeva in departare

 in momentul in care ura apare. 

Uiti cine esti si nu te gandesti 

ca tu ai puterea sa iubesti si sa ranesti, 

te pierzi in cuvinte,

 ranesti si se simte.

 In oglinda schimbi cu tine o privire

in ochi ti se intrepatrunde o ultima slipire.

 Mirobolantul se scufunda in necunoscut,

 iar tu o iei pe calea unui nou inceput!

Se face lumina cand bezna dispare si visele tale se spulbera. Uiti ca ai fost acum cateva ore ranita, uiti ca te-a durut cand ai vazut ca ai fost mintita, tradata. Uiti vorbele care ti-au fost adresate doar de dragul a ceea ce ar fi putut fi. Nu realizezi nici acum cat timp ai pierdut, renunti sa gandesti dintr-o alta perspectiva, te ti de firul care atarna de pe raftul unde zac celelalte amintiri care iti aduc aminte poate de momentele cand totul era bine, placut.

Iti amintesti de parfumul acela bizar, care te imbia si te facea sa te simti bine. Ii spuneai mereu sa micsoreze doza cand tu defapt doreai sa o mareasca. Iti placea cand adormeai si aveai la ce sa te gandesti, iar acum realizezi ca mergi la culcare cu ganduri pale... Ganduri care nu mai au nimic in comun cu ceea ce era acum o seara, cand sperai ca totul va reveni la normal. Ai fost pusa in mijlocul unei situatii din care nu aveai scapare, dar acum ca ai iesit esti pusa in fata unei situatii cu totul necunoscute, esti victima unei farse necondimentate, esti pusa in fata realitatii si nimic nu coincide cu ceea ce iti amintesti.

Chiar daca durerea pare sa nu se mai termine, increderea ca maine va fi o noua zi, poate una mai buna, te face sa surazi. Ai incredere !

 Rece trece, toate trec. Va fi mai cald...la vara. ;)

Iubire mortala

1. Inimi frante, lacrimi goale

    Puritate si dureri mintale.

    Suflet pustiu uitat in noapte

    Sentimente adevarate rasfirate sopate.

2. Privirea pierduta ti-o ridici spre cer

    Ochii te-nteapa de la asprul ger.

    Nimicuri te framanta, dragostea te-omoara

    Il iubesti si-acum, ca si intaia oara.

3. El? Un prefacut, orgoliul il opreste

    Nu vrea, ori chiar nu poate a recunoaste ca iubeste

    Acel zambet perfect ce-l face sa tresara

    Din noaptea trista si negura amara.

4. Greselile trecutului te urmaresc si-acum

    Sa le repari acuma, nu poti nicidecum.

    El aspru te priveste, ranit de o minciuna

    Tu vrei sa ii areti doar partea ta buna.

5. Regreti ca nu i-ai spus atunci adevarul

    Acum ca l-ai ranit te bantuie fiorul -

    Vinovatiei sacre, din nou la el visezi

    Dar obstacole apar, usor...usor...cedezi.

6. Lasi locul tau celei ce vine din urma

    Ea, a carei inima era pe-atunci de sarma.

    Iti place s-o privesti, ti-e greu, dar n-o iubesti

    Iti pasa tot de ea, intaia fata si singur te dezamagesti.

7. Acum ca timpul trece, greseala o gasesti

    Si stii ca te-ai pripit, dar inainte privesti

    Umbra lui acum a devenit mai pala

    Recunosti si stii ce-a fost...o iubire mortala.

-G. C. F.-

Un nou inceput

            22.01.2012

            Prima zi din noua mea viata. Si incepe cam asa... 

            Trezita la ora 7:44 dupa o luuuuunga noapte de distractii (cum sa nu te distrezi la propriul majorat?) de plansetele minunatei Sofia (nepotica mea), in ciuda disconfortului provocat ma trezeeeeesc...cu greeeeu...din paaaaat!!! Ok...trece. :) Astept cu nerabdare cadoul ADEVARAT (de la 00:00), dar el intarzie sa apara (vrea sa isi faca intrarea spectaculos). Bun, dar sa nu ma pierd in detalii.

             Inca de azi-noapte cand ma intorceam acasa mi-am dat seama ca se vor produce niste schimbari in viata mea dupa aceasta zi. E adevarat, 18 vine imediat dupa 17, teoretic nu e nicio diferenta. Ei bineeeeee...ESTE! Devi responsabil de ceea ce faci, raspunzi pentru tine, devi mai constient de pericole si etc...cred ca deja v-am plictisit :)). Daaar asta nu e tot. Lumea din jur incepe sa prinda alt contur, mai real. Te desprinzi usor din visare si cu greu, dar realizezi totusi ca ceva nu va mai fi la el, si anume TU. Te schimbi, pentru ca asta face toata lumea. Incepi sa intri in rand cu lumea. Dar eu nu voi renunta la copilul din mine. Evident, maturitatea este o etapa din viata fiecarei persoane, nu spun ca nu e importanta, dar asta nu inseamna ca iti "gonesti" copilul din tine. 

             Lumea poate fi vazuta foarte usor ca o inchisoare a viciilor. Te prinde, te cuprine, odata inconjurat de ea, nu mai scapi. Trebuie sa sti sa te feresti, sa nu cazi in capcane. Unele situatii te vor deprima mai mult decat altele, dar trebuie sa inveti sa le faci fata. Am invatat ca in viata daca castigi o batalie, te bazezi doar pe ea si esti in pragul esecului, in pragul pierderii intregului razboi. Nu lasa bucuria sa iti fure atentia. Axeaza-te pe ceea ce chiar conteaza pentru tine, pe castigarea razboiului, nu a unei singure batalii. A castiga o batalie nu inseamna ca ai castigat intreg razboiul. Noi ne aflam in mijlocul haosului, si, bineinteles, noi suntem creatorii lui. Totul porneste de la noi, de la atitudinea pe care o avem in societate. Nimeni nu ne poate spune cum sa fim, ce sa facem. Dar trebuie sa stim ca generatiile care vin dupa noi ne au pe NOI ca si exemplu. 

            Ce exemplu le dam noi? 

            18->22.01.2012...INCA o zi obisnuita.

Umbre...

             Trist.. ma gandesc la ce a fost, la vorbe, fapte, amintiri...trairi...NIMC!!! Nimic nu a ramas. Doar o urma seaca,  fara viata, insipida, incolora...RECE...

             S-au spus atatea vorbe...dar niciuna nu ti-a ramas in minte...mereu uiti, uiti si iarasi uiti... Plictiseala se asterne prin creier...sau prin ce a ramas din al meu, pentru ca numaram fiecare minciuna, fiecare clipa a ta de falsitate...si am ajuns sa il impart pe bucatele... Uneori simt ca timpul zboara prea rapid...simt ca ma pierd in framantarile lui, cu tot cu vise, amintiri, dorinte... Ma inspaimanta fiecare fior rece, de gheata, al trecutului care bantuie...bantuie fara remuscari prezentul. Uneori lasi sa treaca de la sine, alteori te gandesti dinadins la acele lucruri atat de frumoase odata, iar acum atat...atat de dureroase. "Oare nu se poate face o operatie pe memorie, sa dispara de acolo, sa nu mai chinuie, sa nu mai provoace daune?"-intrebare care stiu, multi ne-am pus-o de cel putin o data... Raspunsul TREBUIE sa fie NU... Trebuie - spun - pentru ca ele au fost puse acolo cu un motiv, si anume...ele ne-au format. Ele ne dau putere sa continuam, chiar daca nu vrem sa recunoastem sau sa admitem acest adevar. Din ele ne hranim, ne luam forta. Dar nu e de ajuns. Vrem in fiecare zi mai mult, si mai mult, pana ne dam seama ca e cu neputinta acest lucru. Realizam ca timpul nu se intoarce, are o singura directie...INAINTE! 

              Uneori ma gandesc la fiecare minut care trece, minut in care nu am realizat nimic din ceea ce mi-am propus... Trec clipe pe care mi le-am imaginat altfel, clipe in care trebuia sa fac ceva, dar nu am gasit poate curajul sau forta necesara de a le duce la bun final. Uneori...lasam gandurile sa se piarda...pentru ca ne gandim ca e o tampenie, ceva ce nu merita efort. Dar oare e chiar asa? Poate noua asa ne pare, dar daca acele ganduri au un motiv, sunt pentru o pesoana din jurul nostru care are nevoie ca noi sa actionam. Dar ne dam seama de asta prea tarziu, nu? Poate lacrimile ne-ar ajuta, dar nu fac decat sa inrautateasca situatia... Si spunem PUNCT, si de la capat... Tot ce ramane in urma sunt... UMBRE...umbre fara viata... insipide, incolore... :)