Acum fix o săptămână nici nu mă gândeam că voi ajunge să scriu ce voi scrie, pentru că nu mă imaginam într-o astfel de situaţie, cel puţin nu aşa de devreme.
Câteodată ne rănim, poate chiar fizic...şi ne întrebăm aproape imediat...„Putea fi mai rău?” Răspunsul meu e că...DA...categoric. Serios...doare atât de tare când pierzi pe cineva la care chiar ai ţinut...şi ai pierdut acea persoană fiind clar conştient/ă de orgoliul tău şi de greşeala feudală pe care o înfăptuiai. Dar nu prea îţi păsa, pentru că atunci credeai că dacă nu îţi recunoşti greşeala îi va fi mai bine. Da, şi aveai dreptate. I-a fost mai bine până ce a aflat, şi nu de la tine! Deşi mai apoi ai recunoscut. Ţi-a fost greu să treci peste orgoliul tău, şi poate niciodată nu vei avea ocazia să îi spui cum au fost lucrurile din punctul tău de vedere, de ce ai făcut ceea ce ai făcut, nu vei fi în stare să îţi recunoşti adevăratele sentimente pentru că îţi va fi frică să nu îţi întoarcă spatele...serios, doare... Poate tu ai fost cea care i-a frânt inima, sau poate...ai fost doar o jucărie a unui plan care pentru el a funţionat... Mereu va avea o altă persoană care să îi spună că tu ai greşit...dar nu e chiar aşa...fiecare a avut o parte din vină. Doare că poate niciodată nu veţi mai fi ca înainte, iar gândul ăsta te sperie...
Ai pierdut un prieten doar pentru că nu suportai un anumit comportament, o anumită atitudine, care până la urmă nici nu te privea, şi ţi-ai dori să ştii să îi explici exact lucrurile, dar ştii că şi dacă ai avea această ocazie, te-ai pierde, şi proabil ai spune doar 2% din ceea ce ai vrea defapt să îi spui. Cu toate că se spune că timpul vindecă, nu e chiar aşa. Timpul, în schimb, adânceşte. Ştim cu toţii ce se întâmplă atunci când două persoane se opresc din a mai vorbi pentru o perioadă mai lungă de timp. Se distanţează, şi chiar dacă ajung din nou să vorbească, nu va mai fi nimic ca la început.
Şi serios...DOARE...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu