Diferențe...

A fi diferit, e ceva sublim. Fiecare e unic în felul lui. Dar ce se întâmplă atunci când aceste diferențe, în loc să te apropie de o persoană, te îndepărtează? Dacă ți atât de mult la ea, iar ea ține atât de mult la tine, nu puteți fi împreună tocmai din cauză că sunteți atât de diferiți?

E normal oare ca aceste diferențe să intervină între două persoane și să le despartă? Nu ar fi mai normal ca aceste diferențe să îi apropie și să îi ajute să se completeze unul pe celălalt? Ar fi normal ca amândoi să își dorească să lupte să se apropie unul de celălalt. Și e normal să facă aceeași pași, în aceeași direcție și în același timp. Altfel, totul se pierde. Se pierd ei, își pierd entuziasmul, iubirea, timpul, speranțele și cel mai rău, se pierd unul de celălalt.

E trist când vezi atâtea cazuri în care toți le spun că se potrivesc, că le stă bine împreună...iar ei, nu fac nimic. Știu toate astea, într-un fel sau altul își doresc să fie împreună, dar nu luptă împreună, luptă fiecare pe cont propriu, rămân prieteni, dar în cele din urmă sfârșesc să lupte unul împotriva celuilalt, ajung să se rănească reciproc și le rămân doar amintirile. Amintiri care erau atât de frumoase, iar acum îi dor atât de mult, încât ar da orice să nu se fi întâmplat...

E greu când luptă fiecare în ritmul lui, doare când ești rănit și nu găsești puterea de a ierta. Cel mai bine ar fi să se pună cărțile pe față, cu riscul de a ieși la iveală adevăruri dureroase. De ce?

Pentru că adevărul te face liber! Adevărul îți dă puterea să lupți din nou, să ierți, să IUBEȘTI!