Mă doare să văd cum toate persoanele la care țin ajung să se îndepărteze ușor...ușor de mine. Sau poate eu sunt cea care mă îndepărtez sau le fac pe ele să se îndepărteze. Mă doare când îmi dau seama că uneori folosesc cuvinte care îi rănesc. Mă doare când îmi dau seama că deși sunt capabilă să rănesc, nu sunt capabilă să fac suferința să dispară, sau cel puțin să o fac mai ușor de suportat.
Provoc răni altora, răni care ajung în cele din urmă să le simt și eu, pentru că atunci când îți pasă de cineva, suferința aceea ți se transmite și ție. Știu că nu e bine să îți pierzi timpul gândindu-te la ceea ce ai avut odată, dar am nevoie să fac asta. Am nevoie să îmi aduc aminte de cum era, de ceea ce eram. Am nevoie să realizez de ce am făcut atâtea persoane să se îndepărteze de mine, de ce am ales alt drum, de ce am ales să fac persoane să plângă, de ce am rănit, de ce le-am lăsat în urmă, de ce m-am schimbat și de ce le-am forțat și pe ele să se schimbe. Îmi vin în minte de multe ori întrebări la care, oricât de mult m-aș chinui, nu le pot găsi răspuns. Și în cele din urmă încetez să mai caut răspunsuri.
Nu obișnuiesc să trăiesc în trecut, dar sunt momente în care am nevoie să mă uit în spate pentru a-mi da seama cât am evoluat, ce am schimbat și ce mai am de schimbat. Am nevoie să îmi reamintesc mie însămi de unde am plecat și unde am ajuns. În calea spre evoluția unei persoane e nevoie și de acest pas. Nu trebuie să ne fie frică să ne uităm în spate. Dar doare să văd că sunt persoane alături de care am mers o bună bucată de drum, dar care, în cele din urmă, au ales alt drum. Dar știu că toate aceste dureri se vor sfârși. Deși acum doare, trebuie să găsesc puterea de a zâmbi în ciuda tuturor acestor lucruri ! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu